Biserica Veche „Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil”

                                       Viișoara Mare - Botoșani

 

                                                  RELIGIA SI BISERICA

       In ansamblul ei, întreaga populaţie a comunei Viișoara aparţine de creștinism ortodoxism, cult absolut majoritar în ţara noastră.
Parohia principală este compusă din satele Viișoara Mare și Viișoara Mică, populaţia acestora provenind din foștii slujitori ai moșierilor Iordache Boldur-Lăţescu și Elena Sturza.

      După informaţiile oferite de către parohia locală, biserica din satul Viișoara Mare se confunda cu însăși vechimea localităţii, datând din anul 1725. In Marele Dicţionar Geografic al României(1892 vol I, referitor la biserica locală se afirmă că "nu se știe de cine și când a fost făcută".

        Această biserică cu hramul "Sf.Voevozi" este situată în partea de nord a localităţii, pe malul pârâului și iazului Volovăţ și concomitent cu prezenţa a fost construită din bârne lipite cu lut, fiind acoperită cu șindrilă. Potrivit unei inscripţii, situată lângă Serafimi, bisericii i s-a adăugat și un tavan din scândură, unde au fost instalate clopotele. In perioada I890-I892, biserica a fost reparată exclusiv cu cheltuielile sătenilor, dată la care a fost reacoperită cu șindrilă de către Ion Stoleru. In anul I893 catapeteasma bisericii a fost repictata în ulei de către loan Munteanu din Darabani, pe cheltuielile localnicului Gheorghe V.Enache, același care în 1890 asigurase și renovarea Serafimilor. De asemenea în dotarea lăcașului mai există Sf. Aer, sub formă de pictură în ulei pe pânză, executat de Ieromonahul Teodor, zugrav din Botoșani.

In anul I898 a fost amenajat un pridvor-clopotniţă din scânduri, în care au fost mutate clopotele bisericii. Clopotul mare a foat donat de către sătenii credincioși Ion Roman și Timofte Paraciuc din Viișoara Mică, iar cel mic reprezintă donaţia preotului paroh lordache Romanescu, după cum apare specificat într-un document din anul 1895. Pe clopotul mare se poate citi numele turnătorului Alexandru Pireanu-Bukarest, însă fără data execuţiei.

In anul 1924, biserica a fost din nou acoperită cu șindrilă, iar pereţii au fost consolidaţi cu furci de stejar,pe cheltuielile sătenilor,în frunte cu primarul Haralambie Popovici și învăţătorul Vasile Enache. Lucrările respective au fost executate de către lemnarii Ilie Amarandei și Zamfir Sava Horodincu.

In anul 1935, același lemnar Zamfir Sava Horodincu, ajutat de Petru Cîrneală, au dublat bolta bisericii cu scândură, au îmbrăcat pereţii cu scândură și au amenajat străniile. Ulterior, biserica a fost revopsită pe seama sătenilor Alexandru Th.Ciopec și Petru Ciobanu din Viișoara Mică. In aceeași perioadă au mai fost aplicate patru picturi în ulei pe pânză, în naos, executate de către pictorul loan Gereletchi din Târgul Herţa. Săteanul Teodor Băeșu a donat crucifixul din Sf«Altar. Renovările începute în anul 1935 au fost suportate de către locuitorii comunei Viișoara, la care Prefectura fostului judeţ Dorohoi a mai contribuit cu un ajutor de 12.ooo lei.

In anul 1962, prin contribuţia sătenilor și mai ales a domnișoarei Angela Th.Băeșu (4oo Kg tablă donaţie),biserica și clopotniţa precum și capela din Viișoara Mică au fost acoperite cu tablă zincată,lucrarea fiind executată în mod gratuit de către fraţii Profir, David, Gheorghe și Florea Z.S. Horodincu, fraţii Gheorghe și Constantin N.Socianu, apoi Gh.C.Creţu și Radu Gh.Tb.Gavril. In același an, jt.jinerul loan Ursache a curăţat și reparat catapeteasma și alte icoane.

De-a lungul timpului, biserica parohială "Sf.Voievozi" a fost deservită de către preoţii Gavril Midoschi, Vasile Midoschi, Haralambie Berejan. Iordache Romanescu, Gheorghe Serghie , Ioan Sârghie, Gheorghe Popescu, Grigore N.Baz,Ieromonah Isaia Dragomirescu de la Mănăstirea Gorovei, Petru Gh. Suditu (2 dec.1924-14 iun.1981), Gheorghe Bobu, care a construit casa parohială cu ajutorul sătenilor și al Mitropoliei, iar din 1986 de către preotul Ştefan Dolgu.

Biserica din celălalt sat component și anume Cuza Vodă a fost construită în perioada 1921-1923, din lemn îmbrăcat cu vălătuci de lut și a costat la vremea respectivă suma de 12o.ooo lei.